Experimente

Spuneam cândva că sunt un pacient rău. Nu reuşesc să ţin un jurnal, acum câteva zile am stat să îmi notez glicemiile pe ultima lună din glucometru. Hipoglicemiile tind să le supra-corectez, tratându-le cu ce îmi vine mie să mănânc "bun" şi nu cu carbohidraţi rapizi. Încă nu m-am obişnuit cu exactitatea dozajului pompei de insulină şi tind să rotunjesc în sus (5 unităţi în loc de 4,6 când cele 0,4 unităţi pot face diferenţa între 70mg/dl şi 60mg/dl). Şi experimentez. Cu zonele de injectare a insulinei, alimente, sport. Mai bine zis, jonglez, ieşind puţin din limitele "de siguranţă" puse de medic.

Acum o lună, în spital, mi s-a spus clar: setul de infuzie nu se pune decât pe abdomen!
Aham. Sigur.

16 ani de diabet din care vreo 10 de Humalog injectat în abdomen m-au lăsat cu o lipodistrofie drăguţă. La Buziaş, i se spunea "borsetă". Locurile de infuzie se rotesc, iar eu nu am prea mult loc de "rotit". Aşa că, într-un experiment curajos, am trecut la şolduri :D. Un dezavantaj ar fi că e mai greu accesibil şi mai greu de verificat dacă nu s-a dezlipit adezivul şi aşa mai departe.

Al doilea...spuneam că diabetul nu doare. Acum mă contrazic. Doare. Mai exact, pişcă. Atunci când îmi dau un bolus mai mare de 2-3 unităţi. În rest, nici un discomfort. Am verificat setul, e ok, nu s-a desprins. Nu are nici un sens. De ce numai la bolus şi numai la bolus mai mare de 3 unităţi?

Cu toate astea, îl consider un experiment cu success pentru că absorbţia e bună, nu doare, nu e în calea hainelor, pot face abdomene fără să ma tem că influenţez absorbţia sau că pot desprinde setul. Am găsit un loc nou pentru setul de infuzie şi abdomenul meu scapă din când în când de înţepături!