Un mic memento

În caz că ar exista posibilitatea să uit...Deși nu cred. Nu am uitat niciodată că am diabet. M-am purtat uneori ca și cum nu aș avea, dar nu am uitat niciodată.

Medalion medical

Lăsând gluma la o parte, nu am avut niciodată o brățară medicală, sau vreun medalion de genul acesta. Obișnuiam să scriu în carnetul de note sau pe un bilețel pe care îl purtam în portofel: „Am diabet tip 1, insulino-dependent”. Pentru cazul în care aș fi fost găsită inconștientă pe stradă. Dar nu a fost cazul niciodată, în cei 17 ani de diabet nu mi-am pierdut niciodată cunoștința din motive legate de diabet.

De ceva vreme însă, mă tot gândesc la o astfel de bijuterie medicală. Mi-e încă frică de hipoglicemii și vreau ca oamenii din jurul meu să știe ce ar putea fi în neregulă cu mine. Vreau ca medalionul ăsta să le spună celor din jurul meu „E diabetică” în cazul în care eu nu sunt în stare.

Am văzut tot soiul de site-uri specializate în bijuterii medicale: poți cumpăra brățări sau coliere sau medalioane pe care le poți integra în tot felul de bijuterii. Medalionul ăsta în schimb, l-am luat de la un automat care inscripționează tot felul de texte pe astfel de medalioane simple. E mare și destul de grosolan, dar până îmi voi lua ceva mai finuț, merge. Și pot să-mi pun creativitatea la contribuție și să fac din tinicheaua asta ceva drăguț și purtabil.

Voi aveți vreun fel de brățară medicală? Sau medalion? V-au fost vreodată de ajutor? Cât de utile le considerați?

Later Edit:
Bietul medalion a rămas așa cum l-am achiziționat: o tinichea urâțică, pe care nu am purtat-o niciodată și nu prea folositoare pentru că nu conține nici o informație de identificare: nume, adresă, telefon.
Dar nu am renunțat niciodată la ideea unui astfel de medalion. Port, într-adevăr, în portofel, un card pe care scrie că am diabet, numele, adresa, numărul de telefon, chiar și numărul de telefon al medicului. Dar sunt îngrijorată din cauza hipoglicemiilor din ultima vreme, pe care le simt destul de târziu, pe la 50 mg/dl.
Așa că am făcut rost de brățărica asta:

Nouă și lucioasă. Și albastră.

În cazul unei hipoglicemii severe, cred că e mai vizibilă decât cartonașul din portofel. Sper totuși să nu am ocazia să aflu. Mă simt mai în siguranță cu ea? Da, în principiu. Până când fac o hipoglicemie când sunt singură, în drum spre casă. Și panica se instalează, și simt că o geantă plină de tablete de dextroză nu mi-ar ajunge să-mi revin.