Vă rog să mă scuzaţi...

Că am diabet. Sincer, nu eu am cerut asta. Nu e vina mea. Şi m-aş lipsi de "darul" ăsta oricând. Există şi plusuri, dar m-aş lipsi şi de ele.

Îmi pare rău că v-am dezamăgit prin faptul că am diabet. Îmi pare rău că nu pot ţine pasul de fiecare dată când urcăm pe munte şi că, oprindu-mă să îmi testez glicemia, încetinesc ritmul grupului.

Îmi pare rău că uneori nu pot să stau foarte mult la plajă cu voi, de obicei soarele şi căldura îmi scad glicemia. Încerc să contracarez efectul, dar nu îmi reuşeşte de fiecare dată.

Îmi pare rău că uneori trebuie să anulez întâlniri în ultimul moment, din cauza unei simple hipoglicemii. Îmi pare rău că mai întârzii la serviciu dimineaţa din cauza hipoglicemiilor din zori, dar unele se resimt atât de puternic încât  mă sleiesc de puteri. Altfel, îmi fac treaba cât pot de bine.

Îmi pare rău că uneori nu răspund la telefon, sau pe messenger. Uneori mă simt rău şi nu vreau să văd pe nimeni sau să dau explicaţii. E în regulă, ţin la voi la fel de mult. Pur şi simplu vreau să fiu doar eu şi diabetul meu.

Îmi pare rău că uneori vă refuz invitaţia şi vă stric cheful de pizza şi bere sau prăjitură şi suc. Poate pur şi simplu în ziua aia am avut glicemii mult prea bune ca să risc o hipo- sau hiper-glicemie după un bolus calculat greşit.

Îmi pare rău că uneori, doar uneori, trebuie să spun "nu" din cauza diabetului.

Vă rog să mă scuzaţi că v-am dezamăgit...