Diabetic la apă!

De când a dat cădura, nu am reuşit să ajung la ştrand, sau măcar undeva pe deal, la plajă. Aşa că mi-am pus mari speranţe în evenimentul de sâmbăta trecută: petrecerea aniversară a firmei la ... piscină. Uraaa! Soare, şezlonguri şi puţintică apă.

(O mică paranteză: talentele mele de înotătoare sunt chiar mai mici decât cele de şofer: nu ştiu să înot. Deloc. Nici măcar pluta nu ştiu să fac. Şi ca să complicăm puţin lucrurile, îmi e frică de apa "adâncă"; în schimb dacă apa nu îmi trece de piept şi am de ce să mă ţin la marginea bazinului, mă pot bălăci ca o raţă. Şi nici cu colacul nu e prea rău.)

Pentru prima dată în viaţa mea de diabetică, s-a pus problema de "deghizare". Eu şi pompa ne înţelegem foarte bine, dar nu aş fi vrut să dau explicaţii despre chestia aia de pe şoldul/abdomenul meu. Unele momente pur şi simplu nu sunt potrivite pentru a fi un avocat al diabetului. Ştiu că ar fi existat varianta să renunţ la pompă pentru o zi, trecând pe injecţii de Lantus şi Humalog, dar nu am vrut.

Problema deghizării am rezolvat-o rapid: am găsit destul de uşor două costume de baie: unul întreg şi unul din două piese, care să acopere locurile pentru setul de infuzie (dar în acelaşi timp să îmi lase liber accesul, să mă pot conecta/deconecta uşor) şi care să nu-l scoată în evidenţă şi care să-mi poată ascunde şi pompa, la nevoie (la plajă de exemplu). Pfff, cam multe pretenţii de la un costum de baie. Dar un costum cu partea de jos tip boxeri, cu talia ceva mai înaltă şi cu multe imprimeuri colorate, a fost perfect pentru jobul ăsta.

Planurile cu piscina exterioară au fost date peste cap de codul galben de "furtuni şi vijelii". Deci fără soare. Dar am avut la dispoziţie o piscină interioară, aşa că ... la apă :).

Am pornit de la o glicemie cam marişoară pentru gustul meu. Am făcut un bolus de corecţie, m-am deconectat şi ... la apă.

După două ore de la bolus: 72 mg/dl. Nici un semn de hipoglicemie. Am baut un pahar de suc de grapefruit ("natural", cu zahăr :) ) şi înapoi la bălăceală. Mai un dat din picioare ţinându-mă de marginea piscinei (varianta mea personalizată de aqua-gym), mai un splash!, puţină saună, mai o încercare de a lui V. de a mă învăţa să înot (a n-a încercare, a n-a nereuşită).

După alte două ore, 79 mg/dl. 4 ore fără nici un pic de insulină bazală. Glicemii perfecte. Oare peştii au diabet?

Singura problemă după 4 ore de stat în apă a fost setul de infuzie, care s-a dezlipit pe jumătate. Nişte bucăţi serioase de leucoplast au remediat problema şi setul a mai ţinut încă 24 de ore, până când a fost vremea să îl schimb. Nu ştiu însă cum s-ar comporta un set de infuzie care ar trebui să dureze trei zile, la mare, câteva zile, cu bălăceală zilnică în apă sărată. Un plasture rezistent la apă? :D