Post aniversar

Englezu' zice "sweet sixteen". Eu zic "16 ani cu diabet". Si imi doresc de inca multe ori pe atat. Cu buba la ochi sau fara, cu degete pline de intepaturi, cu pen-uri si pompe. Cu hipo si hiper.

Nu ma astept la un leac miraculos. In acesti 16 ani s-au schimbat mult metodele de tratament si mai ales abordarea acestuia. Insuline cu actiune de 4 ore si de 24...lejeritate in meniu (acum 16 ani, la pranz, trebuia sa mananc 80 de carbohidrati, cam cat mananc acum intr-o zi obisnuita...stiu, eram in crestere, dar era o cantitate enorma pentru un copil de 12 ani...). Nu sustin ca e de vis sa ai diabet si sa ai grija de tine, dar cu metodele actuale e realizabil. Sunt recunoscatoare pentru medicina si tehnica moderna fara de care nu as putea azi abera cu gratie pe blog.

Diabetul nu mi-a pus piedica niciodata. Nici macar atunci cand am ales sa-l ignor si nu aveam grija de mine. Am continuat sa functionez si am mers inainte. Am terminat facultatea, m-am angajat. Am calatorit si am urcat pe munti. Am parcurs kilometri pe bicicleta si m-am apucat de cycling. Am iesit in cluburi si am mers la petreceri si nu am dat deoparte un cocktail. Am dansat pana in zori la nunta mea. Am trecut peste perioade in care petreceam mai mult de 12 ore pe zi la birou. Si am trecut prin security-check-ul de la aeroport cu punga transparenta cu penurile si glucometrul. Am inghitit micile rautati ale colegilor, care in "oracolele" de acum multi-multi ani, la clasica intrebare "Iti place de mine?" raspundeau "Da, daca n-ai avea diabet".

Poate ca ar fi timpul sa iau o pauza. Am invatat intre timp sa ma ascult si sa cer un time-out daca am nevoie. Am invatat sa fiu deschisa cu oamenii, si sa le spun despre problema mea. Si am invatat ca diabetul e parte din mine. Nu ma defineste ca persoana, in primul rand sunt programator, femeie, sotie, pasionata de handmade si pe undeva prin lista asta s-ar strecura si "diabetica". Asta daca tin neaparat sa ma etichetez cumva. Dar diabetul explica multe. Explica de ce intr-un meeting important molfai cubulete de zahar. Sau dupa ce m-am chinuit sa ard calorii la sala, le pun inapoi mancand zahar dupa. Sau de ce am tot timpul la mine un port-fard, fara farduri. Si de ce numar feliile de paine. Si de ce am zile in care nu m-as mai ridica din pat. Kerri  explica mult mai bine.

Am implinit 16 ani de diabet in 16 ianuarie. Si imi mai doresc inca 16. Si inca 16. Si inca 16. Si inca, si inca.

E complicat

Ca la "relationship status" de pe Facebook: "It's complicated". Oficial, de azi. Dupa 16 ani de diabet prost controlat.

Dar conteaza? Conteaza cei 16 ani sau ca nu mi-am controlat diabetul cum trebuie? E neaparata nevoie sa caut un vinovat care nici macar nu stiu daca exista?

Acum 6 luni era ok...nici o modificare. Acum "RD neprolifelativa forma usoara" la ochiul drept. RD aka "retinopatie diabetica". Adica un mic microanevrism, daca mi-e permis. Atat de mic incat de abia se distinge pe fotografia retinei. Si care nu se stie cum va evolua. Poate se va resorbi, odata ce obtin un control foarte bun al glicemiilor. Poate se va agrava, cu timpul, sau cu aparitia unei sarcini. Atunci poate ca va fi nevoie de operatie cu laser. Sau poate nu voi ajunge niciodata in situatia aceea.

Cine stie? Nu am nici o certitudine si nimeni nu are. Sunt doar supozitii. Tot ce pot sa fac e sa ma contentrez pe ceea ce urmeaza in "cruciada" mea pentru o pompa de insulina. Si sa imi scad glicata. Sa fiu cat mai in forma pentru mai marele meu quest :) .

Nu mi-a picat bine dar nu e o tragedie. "It's complicated." Dar voi trece peste. Si va fi bine.

Sfaturi

Au trecut sărbătorile. Destul de rapid. Ca diabetic, sărbătorile sunt o provocare. Atâtea ”alimente interzise”. Atâtea tentații...nu știu cum aș fi trecut peste perioada asta fără ajutorul ziaristilor de aici. Care, drăguți, intervieviează experți în materie și scriu un articolaș cu sfaturi de Sărbători.


Acum scuzați-mi îndrăzneala, dar ca diabetică cu vechime și ca om care dorește să fie informat, am unele obiecții...


Nu am găsit absolut nici o diferențiere între cele 2 tipuri de diabet. Din articol reiese că bolnavii trebuie să fie atenți doar la dietă și la stilul de viață. Nimic mai adevărat, o referire la medicație n-ar fi stricat.


Apoi se pomenește de dieta prin înlocuire: ”În acest mod, persoana care alege să consume astfel de produse ştie la câte felii de pâine sau la ce alte alimente cu indice glicemic ridicat trebuie să renunţe în ziua respectivă.” Total de acord. Pentru tipul 2. Ca tip 1, mi-am permis o felie de cozonac cu cantitatea de Humalog corespunzătoare. Fără să renunț la nimic.


Cireașa de pe tort vine la final. ”În plus, pentru a evita eventuale neplăceri, este indicat ca diabeticii să-şi verifice nivelul glicemiei dimineaţa, pe nemâncate, şi seara, înainte de culcare, la cel puţin două ore după masă.”    Aș fi de acord dacă aș sti că glicemia nu oscilează foarte mult pe parcursul zilei. Dar ca tip 1, am văzut oscilații ale glicemiei de la 40 la 400 în câteva ore. Deci două teste pe zi nu sunt suficiente. Deși numărul de teste acordate gratuit e mult sub această recomandare. Și cum rămîne cu un test înainte de fiecare masă?


Mă duc să-mi verific glicemia înainte de culcare, pentru a 6-a oară azi :)